Pebre d'ase

Un article de Wikipèdia, l'enciclopèdia liura.

Lo pebre d'ase, pebre d'ai, la sadrèia, o lo sarrion o la sedriega en gascon (Satureja), es un genre de plantas vivaças aromaticas de la familha de las Lamiacèas, que se trapa per las talvèras mediterranèas.

Existisson doas espècias principalas de pebre d'ase: ambedoas apartenon al genre Satureja e a la familha de las Lamiacèas (labiadas).

  • la Satureja hortensis L., qu'es una planta annadièra;
  • la Satureja montana L., qu'es un sosarbrilhon.

Son de plantas de climat mediterranèa, originàrias d'una zona inclusissent l'Euròpa mediterranèa (Occitània, Catalonha, Espanha, Itàlia, Balcans), Magrèb, una partida de l'Euròpa centrala (Ucraïna), l'Asia Menora e l'Orient Mejan (Turquia, Siria, Liban, Palestina).

Ambedoas espècias son utilizadas coma plantas aromaticas, condimentàrias e medicinalas.

Ecologia[modificar | Modificar lo còdi]

Las espècias de Satureja an coma abitat preferencial de luòcs solelhats de sòls calcaris, leugièrs e plan desaigats.

Los pebre d'ase son las plantas ostessa de las larvas d'espècias de lepidoptèrs (parpalhons de jorn e de nuèch). La tòra de Coleophora bifrondella se noirrís pas que de fuèlhas de Satureja montana.

Cultura[modificar | Modificar lo còdi]

Lo pebre d'ase se multiplica per semenason a la prima vèrs la fin d'abril. La butada de las granas pren de sièis a uèit jorns e la reculhida se pòt far dos meses mai tard. S'utiliza tanben lo brocatge semi-erbacèu per lo reproduire.

Utilizacion en cosina[modificar | Modificar lo còdi]

Las fuèlhas son utilizadas coma condiment dempuèi l'Antiquitat, a l'encòp per las grasilhadas, las salsas e los legums e coma ajuda a la digestion per contrar los conflaments e gases.

Proprietats medicinalas[modificar | Modificar lo còdi]

Las fuèlhas e las cimas floridas son digestivas, estimulantas, antisepticas e antiputridas. Serián tanben vermifugas. Fòrça estudis scientifics foguèron menats dins los ans 1970 e 1980 per una equipa dirigida pel professor Pellecuer, de l'universitat de Montpelhièr, per mostrar l'activitat bactericida e antiparasitària de l'òli essencial de pebre d'ase (Satureja montana L.). Los resultats d'aquels estudis permetèron de classificar l'esséncia d'aquela planta aromatica entre los òlis essencials majors (index aromatic superior a 0,45).

Autras espècias del genre Satureja[modificar | Modificar lo còdi]

Existisson mai de 150 espècias del genre Satureja espandidas dins de regions temperadas del mond, coma dins lo bacin mediterranèu e dins las Andes.

  • Satureja acropolitana (Halácsy) Greuter & Burdet
  • Satureja acutifolia (Benth.) Briq.
  • Satureja adamovicii ili
  • Satureja aintabensis P. H. Davis
  • Satureja albanica K. Mal'y
  • Satureja altaica Boriss.
  • Satureja amani P. H. Davis
  • Satureja arganietorum Emberger
  • Satureja argentea (Kunth) Briq.
  • Satureja ascendens (Jordan) K. Mal'y
  • Satureja athoa K. Mal'y
  • Satureja atlantica (Ball) Maire
  • Satureja baborensis (Batt.) Briq.
  • Satureja baetica (Boiss. & Heldr.) Pau
  • Satureja barceloi (Willk.) Pau
  • Satureja betulifolia (Boiss. & Balansa) Briq.
  • Satureja biflora (D. Don) Briq.
  • Satureja boissieri Boiss.
  • Satureja boliviana (Benth.) Briq.
  • Satureja borissovae Zein.
  • Satureja brevicalyx Epling
  • Satureja briquetii Maire
  • Satureja brivesii (Batt.) Murb.
  • Satureja bulgarica (Velen.) K. Mal'y
  • Satureja bzybica Woronow
  • Satureja candica Greuter & Burdet
  • Satureja candidissima (Munby) Briq.
  • Satureja carica (P. H. Davis) Greuter & Burdet
  • Satureja chionistrae (Meikle) Greuter & Burdet
  • Satureja cilicica P. H. Davis
  • Satureja clivorum Epling
  • Satureja coerulea Janka
  • Satureja conferta (Cosson) Béguinot & Vacc.
  • Satureja confinis Boriss.
  • Satureja connata Epling
  • Satureja cremnophila (Boiss. & Heldr.) Briq.
  • Satureja cretica (L.) Briq.
  • Satureja cristata (Hampe) Nyman
  • Satureja croatica (Pers.) Briq.
  • Satureja cuneifolia Ten.
  • Satureja cylindrostachys Epling & Játiva
  • Satureja cymuligera (Boiss. & Hausskn.) Briq.
  • Satureja cypria (Kotschy) Prain
  • Satureja dalmatica (Bentham) Nyman
  • Satureja dolichodonta (P. H. Davis) Greuter & Burdet
  • Satureja douglasii (Benth.) Briq.
  • Satureja exigua (Sm.) Holmboe
  • Satureja filiformis Desf.
  • Satureja flabellifolia Epling & Játiva
  • Satureja flacca Náb.
  • Satureja fortii Pamp.
  • Satureja frivaldszkyana (Degen) Briq.
  • Satureja fruticosa (L.) Briq.
  • Satureja fruticulosa (Bertol.) Grande
  • Satureja fukarekii ili
  • Satureja glabrata (H.B.K.) Briq.
  • Satureja graveolens (MB.) Caruel
  • Satureja guamaniensis Mansf.
  • Satureja guichardii Quézel & Zaffran
  • Satureja hellenica Halácsy
  • Satureja heterotricha (Boiss. & Reuter) Greuter & Burdet
  • Satureja hispidula (Boiss. & Reuter) Briq.
  • Satureja hochreutineri Briq.
  • Satureja hortensis L.
  • Satureja horvatii ili
  • Satureja hungarica (Simonkai) Hayek
  • Satureja icarica P. H. Davis
  • Satureja innota (Pau) G. López
  • Satureja inodora Host
  • Satureja insularis Greuter & Burdet
  • Satureja intermedia C.A.Mey.
  • Satureja intricata Lange
  • Satureja jamesonii Briq.
  • Satureja junctionis Epling & Játiva
  • Satureja kitaibelii Heuffel
  • Satureja kochii Greuter & Burdet
  • Satureja libanotica (Boiss.) Briq.
  • Satureja linearifolia (Brullo & Furnari) Greuter
  • Satureja lineata Epling
  • Satureja macrantha C. A. Meyer
  • Satureja macrosiphon (Cosson) Maire
  • Satureja majoranifolia (Miller) K. Mal'y
  • Satureja marginata (Sm.) Greuter & Burdet
  • Satureja maritima (Bentham) Briq.
  • Satureja mathewsii Briq.
  • Satureja mimuloides (Benth.) Briq.
  • Satureja monantha Font Quer
  • Satureja montana L.
  • Satureja multiflora (Ruiz & Pav.) Brizicky
  • Satureja mutabilis Epling
  • Satureja mutica Fisch. & C.A.Mey.
  • Satureja myrtifolia (Boiss. & Hohen.) Greuter & Burdet
  • Satureja nubigena (Kunth) Briq.
  • Satureja nummulariifolia (Boiss.) Briq.
  • Satureja obovata Lag.
  • Satureja orontia K. Mal'y
  • Satureja pallaryi J. Thiébaut
  • Satureja pamphylica (Bentham) Briq.
  • Satureja parnassica Heldr. & Sart. ex Boiss.
  • Satureja parvifolia (Philippi) Epling
  • Satureja peltieri Maire
  • Satureja pilosa Velen.
  • Satureja plicatula Epling
  • Satureja pomelii Briq.
  • Satureja pseudocroatica (ili) Greuter & Burdet
  • Satureja pulchella (H.B.K.) Briq.
  • Satureja pulegium (Rochel) Briq.
  • Satureja revoluta (Ruiz & Pav.) Briq.
  • Satureja rigidula Epling
  • Satureja rouyana Briq.
  • Satureja rumelica Velen.
  • Satureja salzmannii P.W. Ball
  • Satureja sancta Greuter & Burdet
  • Satureja sardoa (Ascherson & Levier) Greuter & Burdet
  • Satureja serbaliana (Danin & Hedge) Greuter & Burdet
  • Satureja sericea (C. Presl ex Benth.) Briq.
  • Satureja sericifolia Epling & Játiva
  • Satureja serpyllifolia (MB.) Briq.
  • Satureja shepardii (Post) Greuter & Burdet
  • Satureja sieheana Greuter & Burdet
  • Satureja sinaica (Bentham) Briq.
  • Satureja sphaciotica (Bentham) Greuter & Burdet
  • Satureja sphenophylla Epling
  • Satureja spicigera (C. Koch) Boiss.
  • Satureja spinosa L.
  • Satureja stachyodes Epling
  • Satureja striata (Ruiz & Pav.) Briq.
  • Satureja suaveolens (Sm.) Watzl-Zeman
  • Satureja subdentata Boiss.
  • Satureja subisodonta (Borbás) Greuter & Burdet
  • Satureja subnuda (Waldst. & Kit.) Dörfler
  • Satureja tauricola (P. H. Davis) Greuter & Burdet
  • Satureja taxifolia (Kunth) Briq.
  • Satureja taygetea (P. H. Davis) Greuter & Burdet
  • Satureja tenella Epling
  • Satureja thymbra L.
  • Satureja thymbrifolia Hedge F & einbrun
  • Satureja tomentosa (Kunth) Briq.
  • Satureja troodi (Post) Holmboe
  • Satureja umbrosa (MB.) Scheele
  • Satureja vana Epling
  • Satureja vardarensis (ili) Greuter & Burdet
  • Satureja vargasii Epling & Mathias
  • Satureja viminea L.
  • Satureja visianii ili
  • Satureja weberbaueri Mansf.
  • Satureja weilleri Maire
  • Satureja wiedemanniana (Avé-Lall.) Velen.
  • Satureja zuvandica D.A.Kapan.

Annèxes[modificar | Modificar lo còdi]

Wikimedia Commons prepausa de documents multimèdia liures sus pebre d'ase.

Bibliografia[modificar | Modificar lo còdi]

  • (fr)Guide des plantes sauvages comestibles et toxiques, François Couplan Eva Styner, Les guides du naturaliste, éd. Delachaux et Niestlé (ISBN 2-603-00952-4)

Notas e referéncias[modificar | Modificar lo còdi]